Site-ul nostru folosește cookie-uri, astfel încât să vă putem oferi experiențe și servicii online mai bune; dacă veți continua, înseamnă că sunteți de acord cu utilizarea de cookie-uri, în conformitate cu Declarația de confidențialitate

Pioneer A DuPont Business
Romania | Select Your Location >

 

Boli la Rapiță

Leptosphaeria maculans / Phoma lingam - Putregaiul negru sau fomoza



Factori care favorizează boala: soluri lutoase, toamne calde şi umede, răsărirea târzie, biomasă abundentă în toamnă, alungirea tulpinii în toamnă, resturile vegetale ce rămân la suprafaţă pe solele vecine unde s-a cultivat rapiţa, semănatul întârziat, aport de materie organică.

  Simptome: Atacul se manifestă pe frunze şi pe tulpini. Un indiciu sigur de diagnosticare îl constituie prezenţa unor punctişoare negre (picnidii-fructificaţiile ciupercii) care nu dispar prin ştergerea zonei afectate. Aceste fructificaţii conţin milioane de spori care sunt diseminaţi pe timp umed, putând fi transportaţi la distanţe de peste 8 km. Petele de pe frunze nu au efect direct asupra randamentului şi nici legătură cu necroza coletului. În schimb, necrozele de pe colet limitează alimentarea părţi aeriene de către rădăcini, putând provoca chiar căderea plantelor. La plantele mai vârstnice leziunile pot să apară pe tulpină (uneori la locul de prindere a frunzelor bazale). Pe tulpini petele sunt ovale şi mărginite de o bordură neagră. Atacul pe tulpină se recunoaşte prin prezenţa ulceraţiilor crăpăturilor) la baza plantelor şi prin subţierea bazei tulpinii, care are aspectul unui fir de sârmă.

Necroza coletului, considerată a fi extrem de păgubitoare, limitează alimentarea plantelor de către rădăcini, determină slăbirea ţesuturilor şi frângerea tulpinilor. Putregaiul negru este o boală care evoluează în plantă. În parcelele infestate trebuie întrerupt ciclul de dezvoltare a ciupercii. Peritecile se conservă pe resturi vegetale. Ele eliberează scosporii care produc contaminarea primară în timpul toamnei. După contaminare apar primele simptome: petele pe frunze. Acestea nu sunt dăunătoare. În urma dezvoltării ciupercii în plantă, apar necrozele de pe colet de culoare gri, maro, sau neagră. Deoarece peritecile nu se dezvoltă în absenţa luminii, se recomandă mărunţirea şi încorporarea paielor, pentru a nu infecta parcelele vecine. Arderea miriştii nu este o soluţie sigură, deoarece nu se distrug toate coletele infectate. Trebuie evitată aplicarea azotului în cantităţi mari la semănat, deoarece determină creşterea rapidă a biomasei, sensibilizând astfel plantele la atacul ciupercii pe frunze şi pe colete. De asemenea, o atenţie deosebită trebuie acordată pregătirii patului germinativ. Dacă prin lucrările superficiale de pregătire a patului germinativ nu se încorporează bine resturile vegetale de la cultura precedentă, la plantulele de rapiţă este stimulată alungirea hipocotilului, apărând pericolul de cădere şi de atac de Phoma.

Control. Alegerea unor cultivare tolerante este mijlocul cel mai eficace de protecţie împotriva bolii. Hibrizii Pioneer sunt rezistenţi la această boală. Trebuie exclusă utilizarea cultivarelor sensibile. În ceea ce priveşte protecţia chimică, experţii francezi consideră că nu are rost să se aplice fungicide cultivarelor foarte puţin sensibile. La cultivarele puţin sensibile, se poate aplica un fungicid toamna. Pentru a fi eficient, fungicidul trebuie aplicat în momentul infecţiei, la avertizarea făcută de serviciile specializate.

 

Planta afectata - Leptosphaeria maculans / Phoma lingam
  
   Sclerotinia sclerotiorum - Putregaiul alb

  Factori care favorizează boala: primăveri calde şi umede, densitatea mare a plantelor după ieşirea din iarnă, prezenţa în rotaţie a unor specii sensibile (mazăre, soia, lucernă, floareasoarelui, muştarul), amplasarea lângă parcelele cultivate cu rapiţă a unor culturi irigate sensibile la acest patogen.

  Simptome: Ciuperca rezistă în sol sub formă de scleroţi. Primăvara din scleroţi apar apotecile (discuri de culoare bej de forma unor ciuperci care apar la suprafaţa solului care eliberează sporii în atmosferă). Cu 10 zile înainte de înflorire se pot observa în lan apotecile. Sporii produşi de apoteci nu pot infecta direct frunzele sau tulpinile. Au nevoie de un substrat alcătuit din petale moarte sau altă sursă de materie organică pentru a germina, creşte şi penetra ţesuturile plantelor de rapiţă. Sporii sunt viabili 21 de zile şi pentru a infecta plantele au nevoie de umiditate provenită din ploi sau rouă care să menţină umede frunzele sau tulpinile timp de 2-3 zile. La 8-10 zile de la înflorire, când petalele încep să cadă, se produce şi infecţia frunzelor: petalele cad pe frunze şi rămân la suprafaţa acestora, de unde miceliul ciupercii colonizează limbul frunzei, apoi peţiolul şi în final tulpina, unde formează un manşon alb.

De cele mai multe ori se observă la baza tulpinii, imediat deasupra solului, zone cu aspect de „opărit" (ţesut decolorat care pare a fi îmbibat cu apă) care se acoperă, pe vreme umedă sau la densităţi mari, când baza plantelor se usucă mai greu, cu o pâslă albă, cu aspect vătos - miceliul ciupercii. În această pâslă se formează corpuri mici, negre, tari - scleroţii ciupercii. Scleroţii pot fi găsiţi şi în interiorul tulpinii, dacă se efectuează o secţiune longitudinală la nivelul zonei atacate. După formarea manşonului de pâslă ţesuturile tulpinii sunt distruse, iar planta nu mai este aprovizionată cu apă deasupra locului în care s-a manifestat atacul pe tulpină. Boala trece uşor de la o plantă la alta prin miceliul albvătos. Din această cauză, plantele atacate se îngălbenesc şi se ofilesc. Pe silicvele formate, atacul se manifestă prin prezenţa manşonului alb, caracteristic. În urma atacului, silicvele se decolorează şi se pot deschide prematur.

  Control. Lipsa cultivarelor rezistente la putregaiul alb creşte importanţa rotaţiei culturii şi a tratamentelor chimice. Astfel, pe solele infestate puternic trebuie respectat un timp de revenire de 7-8 ani (timpul în care scleroţii rezistă în sol). De asemenea, trebuie eliminate din rotaţie plantele sensibile, fiind indicată cultura cerealelor (grâu, porumb, sorg) care nu sunt atacate de Sclerotinia. Fungicidele se aplică la căderea primelor petale. Produsele sunt eficiente şi pentru controlul altor boli precum alternarioza, putregaiul cenuşiu etc.

 

Sclerotinia sclerotiorum
 

Erysiphe communis - Făinarea

   Factori care favorizează boala: toamne şi primăveri secetoase cu temperaturi ridicate (20-300 C), umiditate relativă mare, soluri argiloase. Simptome: Este o boală care poate apărea încă din toamnă. Pe ambele feţe ale frunzei se formează o pâslă albicioasă („cristale de gheaţă"), care apoi devine pulverulentă, datorită apariţiei fructificaţiilor. În condiţii favorabile agentului patogen, petele pot creşte, se unesc şi acoperă în întregime organele atacate: frunzele, tulpinile şi silicvele. Când atacul este foarte puternic, plantele pierd frunzele afectate.
   Control. Controlul bolii depinde aproape în totalitate de tratamentele chimice. Nu există cultivare tolerantă şi nici mijloace agrotehnice care reduc incidenţa bolii. În unele cazuri, trebuie făcut un tratament şi toamna. Primăvara se recomandă tratarea plantelor imediat după apariţia pâslei caracteristice acestei boli. În zonele de risc se poate trata preventiv. Se recomandă observarea atentă a simptomelor, mai ales începând cu înflorirea. Dacă simptomele apar la începutul înfloririi, produsele aplicate au efect şi asupra putregaiului alb şi alternariozei. Dacă infecţia apare mai târziu, trebuie tratat pentru a împiedica dezvoltarea infecţiei pe silicve. Cele mai bune rezultate se obţin dacă fungicidele se aplică în fenofaza G1 (cad primele petale; primele 10 silicve formate au lungimea mai mică de 2 cm; începe înflorirea inflorescenţelor secundare). Nu trebuie depăşită fenofaza G4 (la primele 10 silicve formate au apărut umflăturile care atestă prezenţa seminţelor).


Erysiphe communis

 

   Alternarioza - pătarea neagră
   Este produsă de patogenii Alternaria brassicae şi A. brassicicola. Factori care favorizează boala: Atacul este exploziv în perioadele umede şi calde (succesiuni rapide de ploi şi temperaturi mai mari de 180 C). Plantele căzute sau afectate de factori de vegetaţie limitativi sunt mai expuse atacului. Când boala se manifestă târziu, pagubele sunt mari.
   Simptome: Boala se recunoaşte uşor după simptomele ce apar pe frunze: pete galbenbrune, cu zonalităţi (inele) concentrice, care imprimă acestora un aspect de „ţintă de tragere". Petele devin catifelate la apariţia fructificaţiilor patogenilor, vizibile sub forma unui gazon negricios. Aceleaşi pete, alungite, negricioase, apar şi pe tulpini. Pe linia de sudură a silicvei pot apărea pete negricioase, uşor adâncite, cu un aspect catifelat. Zonele atacate se înnegresc, silicvele crapă, iar producţia scade cu cel puţin 25%, datorită pierderii boabelor.
   Control. Boala poate fi controlată chimic prin unul sau două tratamente. Cel mai important dintre ele este primul, aplicat la căderea primelor petale. În acest moment se aplică şi cel împotriva putregaiului alb, produs de Sclerotinia sclerotiorum, fiind de preferat să se folosească produse care controlează ambele boli. Al doilea tratament se face numai dacă au apărut pete pe silicve.


Alternarioza
- pătarea neagră
 
 
 
3ED5FD02-8C2C-8B6E-44AB-7F4B409DC3EB